Ion Luca Caragiale
| |
 | |
Policar, I., L., I.L.C., C., Ion, Luca, Falstaff, Nastratin, Zoil, I. L. Caragiale
| |
Naștere
| |
Deces
| |
Activitatea literară
| |
Operă de debut
|
octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din București, cu rubrica de anecdote intitulată „Curiozități”
|
Subiecte
|
politică, cultură, cotidian, gramatica limbii române, istorie
|
naturalism
| |
Caragiale tânăr
S-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale care îi poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei. Tatăl său, Luca (1812 - 1870), și frații acestuia, Costache și Iorgu, s-au născut la Constantinopol, fiind fiii lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Vodă Caragea în suita sa.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe dinPloiești, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu.
Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Caragiale a absolvitGimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.
Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Caragiale a absolvitGimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.
Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său Mateiu
Caragiale și fiul său Mateiu
La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile.
În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la Ghimpele cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică).
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se exila la Sibiu sau la Brașov. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin.
Exilul voluntar la Berlin
Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar István Kemény, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion.
Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia, după porecla Momulo a soțului ei), căreia afacerile imobiliare îi aduseseră mari averi.
Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvara anului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: 1907 din primăvară până'n toamnă, un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primul capitol ziarului vienez, Die Zeit, întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a publicat la 3 aprilie 1907, cu semnătura: Un patriot român, arătând tot ce s-a petrecut înainte și după izbucnirea revoltei țărănești din primăvara anului 1907: „Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” Barbu Delavrancea i-a scris emoționat prietenului său:
Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia, după porecla Momulo a soțului ei), căreia afacerile imobiliare îi aduseseră mari averi.
Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvara anului 1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în noiembrie 1907, la București, broșura: 1907 din primăvară până'n toamnă, un celebru eseu referitor la cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din primavara lui 1907. Înainte de a-și publica pamfletul în broșură, Caragiale a trimis primul capitol ziarului vienez, Die Zeit, întâia și cea mai însemnată parte a viitoarei broșuri, care l-a publicat la 3 aprilie 1907, cu semnătura: Un patriot român, arătând tot ce s-a petrecut înainte și după izbucnirea revoltei țărănești din primăvara anului 1907: „Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” Barbu Delavrancea i-a scris emoționat prietenului său:
„Desigur, 1907 al tău e o minune ca adevăr, ca artă, ca sentiment, ca judecată. Ai zugrăvit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra țării și în detrimentul țării - cu lăcomia nestăpânită a celor ajunși și cu îmbufnarea dizgrațioasă a celor căzuți, l-ai sintetizat așa de viu ...”
I-a trimis lui Mateiu, prin Delavrancea, o scurtă scrisoare, din care amintim aceste cuvinte: „Împrejurările prin care a trecut și trece țara noastră și care-mi întristează așa de adânc bătrânețele mie să-ți fie îndemn în dragoste pentru patrie. Dumnezeu să-ți facă ție parte de vremuri mai bune la bătrânețe! Noi am început cu veselie și sfârșim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.”
Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui Niccolò Machiavelli, Nunta lui Belfagor (Belfagor arcidiavolo).
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, . Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, Ovid Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea,Sandu Aldea, N. D. Cocea și alții. În cuvântarea pe care a ținut-o la biserica Sf. Gheorghe, Delavrancea menționa: „Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată.”,iar Mihail Sadoveanu adăuga: „Caragiale a însemnat o dungă mare și foarte luminoasă în literatura noastră contemporană; ea a rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.”
OPERELE LUI ION LUCA CARAGIALE
Piese de teatru
Comedii
O scrisoare pierduta
O noapte furtunoasa
D'ale carnavalului
Conu Leonida fata cu reactiunea
O soacra
Hatmanul Baltag
Incepem
1 Aprilie (monolog)
Drame
Napasta
Nuvele si povestiri
Calul dracului
O faclie de Paste
In vreme de razboi
Din carnetul unui vechi sufleur
Un artist
Grand Hôtel "Victoria Romana" (1890)
Om cu noroc (1890)
Pacat
Norocul culegatorului
O inventie mare
Poveste
Boborul
Noaptea invierii
Baioneta inteligenta (1897)
Canuta om sucit
La hanul lui Manjoala
Doua loturi
Pastrama trufanda
Kir Ianulea
Curiosul pedepsit (1911)
Abu-Hasan
Schite
Publicate in volum
In Nirvana (1889, iunie 18)
Ironie (1890, iulie)
Doua note (1892)
O vizita la castelul "Iulia Hasdeu"
Congresul Cooperativ Roman (1893)
Moftangii (1893)
Natiunea romana (1899)
Caldura mare
Justitie
Mitica (1900)
Art. 214
Politica (1893)
O zi solemna
Politica inalta (1901)
Un pedagog de scoala noua (1893)
D-l Goe
Lantul slabiciunilor
La Mosi
Bubico
Jertfe patriotice
Situatiunea
Romanii verzi (1901)
Telegrame
Triumful talentului
Tot Mitica
Proces-verbal
Ultima ora
Infamie
C.F.R.
Boris Sarafoff
Repausul duminical
Urgent
Cum stam
Meteahna (1909)
Justitia romana
La posta (1893)
Mosii
Politica si delicatete
Cum se naste o revista
Cum se inteleg taranii (1894)
Duminica Tomii
Gazometru (1897, 1901)
Istoria se repeta (1898)
Petitiune
Mici economii
Ultima emisiune
O lacuna
Cometa Falb (1899)
Despre cometa - prelegere populara (1899)
Accelerat no. 17 (1899)
Cum devine cineva revolutionar si om politic? (1900)
La Pasti
Emulatiune
Dascal prost
Premiul intai - o reminiscenta din tineretele pedagogului (1900)
Cum stam (1900)
Bacalaureat
Deziderate legitime (1900)
Cam tarziu (1900)
Imaginatie, stil si clistir
Educatiunea sentimentala la vite
Tatal nostru (1901)
Teatrul la tara
Tot Mitica (1901)
Luna de miere (1901)
Cele trei zeite
"Moftul" facator de minuni
Infioratoarea si ingrozitoarea si oribila drama din strada Uranus
Infamie
Publicistica
Literatura si cultura
Teatrul italian
Concertele simfonice Peters
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX
Bene-merenti
Cateva pareri
Politica si cultura
Notite risipite
A zecea muza
Cronici literare
Teatrul cel Mare - "Urata satului"
Cercetare critica asupra teatrului romanesc
Articole despre teatru
Cronici teatrale
Scrisoare
Teatrul national
O admirabila lucrare literara
Stie carte baiatu lui Papuca!
Scandal
Muzica
Ateneul Roman
O scrisoare pierduta
de IonLuca Caragiale
Comedia O scrisoare pierduta a fost citita mai intai intr-o sedinta a societatii literare iesene „Junimea", iar premiera a avut loc pe 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti, bucurandu-se de un mare succes..Aceasta piesa de teatru este o comedie de moravuri(politice, sociale, familiale), iar titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile -pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului.
Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si ale opozitiei.
Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si ale opozitiei.
Actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte; ca aceasta este Piatra-Neamt, Curtea de Arges, Craiova sau Pitesti nu are importanta, intrucat I. L. Caragiale preciza ca piesa poate „sa fie icoana moravurilor din Piatra-Neamt ca si a oricarui oras din provincie, dar nu s-a inspirat si nu a vizat anumite persoane de aici".
Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv,paisprezece scene, iar actiunea, in totalitatea ei, cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883., in care sunt angajate toate personajele.
Actul intai cuprinde in primele doua scene expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta docila a puterii, in jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.
Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii; Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea intregii actiuni. Alertat, prefectul ii ordona politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa, sunt santajati de Catavencu,adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare daca nu il vor sprijini in alegeri.
"Zoe:M-am dus la Catavencu... de la el veneam acuma.Mi-a propus sa-mi dea inapoi scrisoarea, cu conditie sa-i asiguram alegerea.
Amintiri publica scrisoarea poimaine.."
Acestia il instiinteaza pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.
Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare, vazandu-i pe Trahanache, pe Zoe si pe Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta va fi sprijinit in alegeri chiar de prefect.
Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: „ori o mie de poli, ori deputatia". ii linisteste „venerabilul nenea Zaharia", care le spune ca i-a descoperit „pe onorabilul cu alta mai boacana (...). Cu alta plastografie".
In actul al doilea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la „Centru", la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa-1 lamureasca si pe prefect sa-1 sustina in alegeri. Acesta refuza din cauza depesei lui Farfuridi si a lui Branzovenescu, care ajunsese deja la Bucuresti si-i propune adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decat „mandatul de deputat", ceea ce face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma, Zoe il va determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru. Nemultumirea cuplului Farfuridi - Branzovenescu creste si ameninta din nou cu... Bucurestiul. Intre timp, soseste insa Pristanda aducand telegrama prin care se anunta candidatura lui Agamita Dandanache, propus de la Centru.
Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii.Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica, imbinata cu agramatisme de toate felurile :
'' Intr-o chestiune politica...si care , de la care atarna viitorul, prezentul si trecutul tarii...sa fie" ori prea-prea, oro foarte-foarte...
Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele ..esentiale...Din aceasta dilema nu puteti iesi.."
, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic:
" Ca orice roman , ca orice fiu al tarii sale .. in aceste momente solemne ... ma gandesc la tarisoara mea... la Romania ... la fericirea ei!..la progresul ei!... la viitorul ei!..."
" Industria romana e admirabila , e sublima , putem zice , dar lipseste cu desavarsire . Sotietatea noastra dar, noi , ce aclamam?Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra?"
In pauza dintre cele doua discursuri, gruparile rivale se confrunta ca un exercitiu preliminar al incaierarii din finalul actului, iar Zaharia Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria pe care o gaseste Cetateanul turmentat.
In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua tabere) care se petrece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca „a intrat in pamant". Soseste Dandanache care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa. fie propus „de la Centru".
Isi face aparitia Catavencu „dezolat" ca pierduse scrisoarea in timpul incaierarii.Soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia se afla acum scrisoarea pierduta si i-o da „adrisantului".
Nae Catavencu, amenintat cu polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales, iar totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima.
" Dupa lupte seculare , care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma catva timp inainte de crimeea? Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liberpansismul! ieri intristarea, azi veselia!... Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional!"
Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul .
Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera fie la decor, fie la jocul de scena al actorilor.
In cadrul dialogului se remarca diversitatea replicilor, care constituie si o modalitate de realizare a comicului. Astfel, se intalnesc replici diverse chiar in aceeasi scena si numai intre doua personaje - Tipatescu si Pristanda, replici intrebare/raspuns:
„T: Cine era?
P: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...
T: Si popa?
P: Da, popa si d. Tachita...";
replica/confirmarea replicii: „T: Misel!P: Curat misel!T: Murdar!
P: Curat murdar!
T: Ei! Nu s-alege!
P: Nu s-alege!" Sau replica/completarea replicii:
,JP: Noua suflete, coane Fanica, noua si remuneratie...
T: Dupa buget!
P: Mica, sarut mana, coane Fanica."
Dinamica unor astfel de replici se asigura prin reluarea unei parti, a unor cuvinte, din replica anterioara („- Si cine era? - Cine sa fie?"; „- Si popa? -Da, popa..."; „- Misel! - Curat misel!") fie cu valoare interogativa, fie cu valoare exclamativa.
Dinamica este asigurata si de scurtimea acestor replici, dar in text exista si replici mai ample, cum sunt cele ale lui Pristanda care incep cu: „Bine ziceti, coane Fanica...", „Da sa vedeti ce s-a intamplat... coane Fanica...", unde personajul apeleaza la nararea unor intamplari, imbinand vorbirea directa cu cea indirecta.
Alteori, replica incearca sa capteze atentia partenerului de discutie:
„Cum va spuneam...", „Ce sa zici?", „Da sa vedeti ce s-a-ntamplat..."
Astfel de replici au si menirea de a reveni la tema principala a discutiei (amenintarea lui Catavencu aflat in posesia unei scrisori), careia i se alatura doua teme secundare (articolul din ziarul „Racnetul Carpatilor" si afacerea cu steagurile). Legatura dintre ele se face prin replicile lui Tipatescu care-1 indeamna pe Pristanda sa revina asupra „istoriei": „Dar, in sfarsit, las-o pe asta (...) incepusesi sa-mi spui istoria de aseara"; „Ia sa lasam steagurile, Ghita... (...) Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc...".
cetateanul turmentat:"Eu,eu cu cine votez?"Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv,paisprezece scene, iar actiunea, in totalitatea ei, cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883., in care sunt angajate toate personajele.
Actul intai cuprinde in primele doua scene expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta docila a puterii, in jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.
Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii; Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea intregii actiuni. Alertat, prefectul ii ordona politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa, sunt santajati de Catavencu,adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare daca nu il vor sprijini in alegeri.
"Zoe:M-am dus la Catavencu... de la el veneam acuma.Mi-a propus sa-mi dea inapoi scrisoarea, cu conditie sa-i asiguram alegerea.
Amintiri publica scrisoarea poimaine.."
Acestia il instiinteaza pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.
Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare, vazandu-i pe Trahanache, pe Zoe si pe Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta va fi sprijinit in alegeri chiar de prefect.
Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: „ori o mie de poli, ori deputatia". ii linisteste „venerabilul nenea Zaharia", care le spune ca i-a descoperit „pe onorabilul cu alta mai boacana (...). Cu alta plastografie".
In actul al doilea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la „Centru", la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa-1 lamureasca si pe prefect sa-1 sustina in alegeri. Acesta refuza din cauza depesei lui Farfuridi si a lui Branzovenescu, care ajunsese deja la Bucuresti si-i propune adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decat „mandatul de deputat", ceea ce face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma, Zoe il va determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru. Nemultumirea cuplului Farfuridi - Branzovenescu creste si ameninta din nou cu... Bucurestiul. Intre timp, soseste insa Pristanda aducand telegrama prin care se anunta candidatura lui Agamita Dandanache, propus de la Centru.
Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii.Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica, imbinata cu agramatisme de toate felurile :
'' Intr-o chestiune politica...si care , de la care atarna viitorul, prezentul si trecutul tarii...sa fie" ori prea-prea, oro foarte-foarte...
Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele ..esentiale...Din aceasta dilema nu puteti iesi.."
, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic:
" Ca orice roman , ca orice fiu al tarii sale .. in aceste momente solemne ... ma gandesc la tarisoara mea... la Romania ... la fericirea ei!..la progresul ei!... la viitorul ei!..."
" Industria romana e admirabila , e sublima , putem zice , dar lipseste cu desavarsire . Sotietatea noastra dar, noi , ce aclamam?Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra?"
In pauza dintre cele doua discursuri, gruparile rivale se confrunta ca un exercitiu preliminar al incaierarii din finalul actului, iar Zaharia Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.
Cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria pe care o gaseste Cetateanul turmentat.
In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua tabere) care se petrece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca „a intrat in pamant". Soseste Dandanache care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa. fie propus „de la Centru".
Isi face aparitia Catavencu „dezolat" ca pierduse scrisoarea in timpul incaierarii.Soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia se afla acum scrisoarea pierduta si i-o da „adrisantului".
Nae Catavencu, amenintat cu polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales, iar totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima.
" Dupa lupte seculare , care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma catva timp inainte de crimeea? Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liberpansismul! ieri intristarea, azi veselia!... Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional!"
Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul .
Descrierea si naratiunea nu apar decat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera fie la decor, fie la jocul de scena al actorilor.
In cadrul dialogului se remarca diversitatea replicilor, care constituie si o modalitate de realizare a comicului. Astfel, se intalnesc replici diverse chiar in aceeasi scena si numai intre doua personaje - Tipatescu si Pristanda, replici intrebare/raspuns:
„T: Cine era?
P: Cine sa fie? Dascalimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...
T: Si popa?
P: Da, popa si d. Tachita...";
replica/confirmarea replicii: „T: Misel!P: Curat misel!T: Murdar!
P: Curat murdar!
T: Ei! Nu s-alege!
P: Nu s-alege!" Sau replica/completarea replicii:
,JP: Noua suflete, coane Fanica, noua si remuneratie...
T: Dupa buget!
P: Mica, sarut mana, coane Fanica."
Dinamica unor astfel de replici se asigura prin reluarea unei parti, a unor cuvinte, din replica anterioara („- Si cine era? - Cine sa fie?"; „- Si popa? -Da, popa..."; „- Misel! - Curat misel!") fie cu valoare interogativa, fie cu valoare exclamativa.
Dinamica este asigurata si de scurtimea acestor replici, dar in text exista si replici mai ample, cum sunt cele ale lui Pristanda care incep cu: „Bine ziceti, coane Fanica...", „Da sa vedeti ce s-a intamplat... coane Fanica...", unde personajul apeleaza la nararea unor intamplari, imbinand vorbirea directa cu cea indirecta.
Alteori, replica incearca sa capteze atentia partenerului de discutie:
„Cum va spuneam...", „Ce sa zici?", „Da sa vedeti ce s-a-ntamplat..."
Astfel de replici au si menirea de a reveni la tema principala a discutiei (amenintarea lui Catavencu aflat in posesia unei scrisori), careia i se alatura doua teme secundare (articolul din ziarul „Racnetul Carpatilor" si afacerea cu steagurile). Legatura dintre ele se face prin replicile lui Tipatescu care-1 indeamna pe Pristanda sa revina asupra „istoriei": „Dar, in sfarsit, las-o pe asta (...) incepusesi sa-mi spui istoria de aseara"; „Ia sa lasam steagurile, Ghita... (...) Spune odata istoria de-aseara, ca ma grabesc...".
Este prezent si comicul de caracter,sunt surprinse diferite tipuri umane care prin comportarea si trasaturile lor de caracter, provoaca rasul.
Pristanda starneste rasul prin supunerea oarba cu care duce la indeplinire ordinele sefilor,
" Si la mine , coane Fanica, sa traiti!greu de tot..Ce sa zici? Famelie mare, renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica.
"Al dumneavoastra, coane Fanica, si al coanii Joitichii, si al lui conu Zaharia...Ei? si le-ati numarat , coane Fanica?...Ei? asa e?"
Farfuridi si Branzovenescu devin ridicoli prin teama exagerata de tradare,
" Farfuridi: Pentru ca eu am zis-o cu strabunii nostri, cu Mircea cel Batran si cu Vlad Tepes, neico Zaharia: imi place tradarea, dar..."
iar Catavencu prin discursul demagogic si schimbarea de atitudine din final, cand din pacalitor devine pacalit. Generatoare de comic sunt si ticaiala venerabilului nenea Zaharia ,dar si prostia ramolitului de Agamita Dandanache.
" Da de deranz.. destul! Inchipueste-ti sa vii pe drum ca birza tinti postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca...Stii , m-a zdruntinat! ..si clopoteii... imi tiuie urechile.. stii sunt de ametit si de obosit.."
Realizand aceste categori estetice, umorul si ironia, prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite in cadrul unei structuri dramatice, opera literara "O scrisoare pierduta" are toate notele specifice unei comedii.
" Da de deranz.. destul! Inchipueste-ti sa vii pe drum ca birza tinti postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca...Stii , m-a zdruntinat! ..si clopoteii... imi tiuie urechile.. stii sunt de ametit si de obosit.."
Realizand aceste categori estetice, umorul si ironia, prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite in cadrul unei structuri dramatice, opera literara "O scrisoare pierduta" are toate notele specifice unei comedii.
PERSONAJELE
domnul Farfuridi:"Daca e sa facem revizuire, sa nu schimbam nimic,iar daca e sa schimbam pe ici pe colo si prin punctele esentiale"
Nae Catavencu:"Industria romana e admirabila,sublima putem zice,dar lipseste cu desavarsire!"
coana Zoitica:"Fanica,daca ma iubesti,daca ai tinut vreodata la mine,scapa-ma!"
neica Zaharia:"Aveti putintica rabdare"
Agamita Dandanache:"Hodoronc-hodoronc,zdronca-zdronca,m-a zdruntinat"
Pristanda:"Famelie mare,renumeratie pe buget mica."
Filmul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu